sâmbătă, 24 ianuarie 2009

Cei sapte ani de acasa!

Acum am draci. E tarziu, m-am ridicat din pat sa scriu un gand care ma framanta si nu ma lasa sa dorm, scriu ce am de scris si din senin mi se inchide pc-ul. degetul meu de la picior aflandu-se pe butonul prelungitorului care porneste si opreste curentul! Respir inspir, respir, inspir, ma calmez usor, usor (gura masii de buton). O sa ma apuc din nou sa scriu ce aveam de scris. Sper sa am succes de data asta.
Fiind o zii foarte frumoasa afara ma gandeam ce am de facut. Nimic. Suna telefonul, era ea, aiaiaiii fericirea creste. Stabilim sa mergem pe plaja. Vorbim cu cativa prieteni, ramane sa ne vedem la 15:30 pe bancutele din fata mall-ului. Ajung primul, imdeiat vine si ea, o strang in brate o sarut ma uit la ea cu zambetul tamp, radem, glumim, apar si restul. Ajungem la concluzia ca ar fii mai bine sa ne retragem la una din prietenele noastre acasa si sa fumam narghilea. Zis si facut. Cumparam o sticla de vin rosu si ne urcam in autobuz. Ajungem la statia dorita iar prietena care ne-a invitat la ea acasa spune "haideti, haideti sa va arat un loc dragut". Ne duce pe marginea unei prapastii la bazele careia se afla o mica plaja si marea. Era soare, cald, zambete si voie buna. Am stat 5 secunde tacuti, ca la un moment de reculegere, coplesiti de frumusetea marii. Ei pleaca si raman cu ea. O privesc, o strang in brate si o sarut fara sa ii spun nimic, fericire si dragoste. Brusc, de nicaier, se auzii o voce trecuta de timp si "inteleapta". "Du-o ma in gura matii pe pietrele alea, ce stai aici?" se mai aud cateva indrugaturi pe care nu am reusit sa le descifrez. Eram confuz, nu stiam unde sa ma uit, ce sa fac. Imi intorc privirea si observ un batranel cu o sapa in mana de care ma despartea un gard improvizat din fiare, sarme si nuiele. Nu stiam ce sa cred, glumeste, vorbeste serios, e invidios sau ce mama dracului vrea asta de la noi?! realizez ca tataie vorbea chiar foarte serios. Fiind ofensat de-a dreptul ii raspund " Aici vreau sa stau eu, poate vreau sa fac sex pe terenul primariei ce treaba ai matale'?". Urmeaza un schimb de replici dupa care inchei scurt "Hai bre', dute-n pizda matii!". Nervos, dar cu zambetul pe buze ma indrept catre prietenii care imi arunca niste priviri taioase si cuvinte dezaprobatoare. 
Acum eu nu puteam sa dorm din ce motiv? Cine a fost prost crescut, eu sau tatie?
-Tataie, pentru ca nu putea sa isi vada de treaba lui si sa lase tinerii sa aibe un sarut romantic, in peisajul marii, de care probabil si-ar fii adus aminte peste ani si il manca pe el in cur sa comenteze cu orice pret?
-Eu, pentru ca pur si simplu puteam sa ii zambesc si sa plec fara a scoate un cuvant, dar micul bastard ce se afla in mine a replicat destul de vulgar in fata unui batran?
Bai, eu stau si ma gandesc ca nu am procedat bine deloc, chiar puteam sa plec fara comentarii si as fi dat dovada de caracter. Pe de alta parte, ce daca e tataie? ce daca e batran? ce daca pe vremea lui nu era asa?  de ce ar trebuii sa fiu respectuos cu un om care imi fute vulgar intimitatea si care ii pasa doar de rosiile cultivate de el in gradina propie? adica cu ce ii afectam culturile de castraveti si de rosii si mai stiu eu ce? Era doar un sarut inocent!
Concluzia este... nu este nici o concluzie! Ma depaseste psihic, ma duc la somn.
Noapte buna!

duminică, 18 ianuarie 2009

2004!

'seara? ce dracu' faci? bine? de ce faci bine? numai face bine ca nu e bine. Nici rau sa nu faci. Fa cu totul altceva! ok? ma bucur ca ne-am inteles.
Bai, iar am o problema. Probabil o sa ziceti ce mama dracului are si asta, in fiecare post are cate o problema. Da ma, am probleme, mama lor de probleme. Uneori am impresia ca am ramas in anul 2004! mi-am dat seama fara sa vreau. Pur si simplu stateam si am realizat treaba asta. Am crezut ca trebuie sa vorbesc cu cineva. Am incercat sa ii spun ei dar singurul raspuns a fost un citat din blogul lui dono, de parca blogul lui dono m-ar fii ajutat pe mine. Intradevar m-am ofuscat prima oara si ma uitam crucis la monitor dar mi-a trecut repede (ca deobicei). Am ajuns la concluzia ca pur si simplu nu a vazut. La urma urmei si daca ar fii vazut, nu avea ce raspuns sa imi dea. Era strict problema mea, eu trebuia sa o rezolv. Cum doar cu ea as fii vorbit si neavand chef sa o bat la cap cu prostiile astea m-am hotarat sa vorbesc cu voi. 
Acum o sa incerc sa va explic cum sta treaba cu anul 2004 si sper sa fie cineva care sa zica "da mah, uite, si eu aveam problema asta!", nu de alta dar nu vreau sa fiu singurul cu probleme de genul. De exemplu vorbeam acum cateva zile cu un prieten: -Din ce an este masina? - 2002 imi raspunde -Cat a costat? -5600, putin cam scump dar a meritat -Eu am impresia ca ai dat foarte bine pe ea, sa o  stapanesti sanatos -Multumesc. Isi cumparase un opel astra destul de dragut, si ma gandeam "ia-uite mah ce noroc au unii, gasesc masini asa de ieftine si asa de noi. Adica ce mama dracului, cati km ar fii putut face primul propietar cu masina asta in doi ani?". Mergand pe strada si gandindu-ma la lucrurile astea, ma blochez. Imi spun, pauza. Suntem in anul 2009, masina nu are doi ani. Are sapte!!! am trecut peste intamplarea asta fara bagare de seama. Acum o ora cautam si eu un film sa imi clatesc ochii. Nu am mai vazut de ceva vreme un film. Zis si facut. Deschid dc++, search, filme 2004 (Imi aduc aminte de discutia cu prietenul meu depsre masina) belesc ochii. De ce am scris filme 2004? nu stiu, a fost ceva involuntar. 
Am ajuns la concluzia ca atunci cand vorbesc cu o persoana despre o intamplare din trecut s-au orice altceva care s-a petrecut in trecut, fac asocierea cu anul 2004. De parca timpul a ramas pe loc . Ma gandeam ce am facut eu in anul 2004. Aveam cincisprezece ani, intram in primul an de liceu si eram foarte increzator. Nimic mai mult, nimic special. Nu stiu de ce mi-a ramas gandul la acel an. Foarte dubioasa treaba.
Lucrurile scrise mai sus sunt doar o incercare de a relata o "basina" amintii mele. In realitate treaba este mult mai complexa. Problema este cu creierul meu. este blocat la ora asta si deabea scriu. Sper ca "tu" asta care citesti sa fii inteles ce am vrut sa zic.
Noapte buna!

marți, 6 ianuarie 2009

Plictis!

Buna seara! asta pentru ca este seara. Oricum, ma gandesc de ce mama dracu toata lumea foloseste formulele tipice "buna dimineata!", "buna ziua!", "buna seara!". Poate ca eu am o seara iesit din comun de proasta si nu am chef sa imi spuna cineva "buna seara", pentru ca nu este buna deloc!!! poate ca m-as simtii mult mai fericit cu o formula de genu, "Heiii, ce fata de prost ai, probabil din cauza serii asteia de cacat!" poate ca ar fii mult mai ok. Si nu, maine dimineata nu voi fii deloc incantat cand cineva se va gasii sa imi adreseze un "incantator", "buna dimineata!" si pot exemplifica. 
6:00 telefoanele incep sa sune foarte tare(pentru a ma anunta ca e timpul sa merg la munca). Le inchid. Peste 10 minute suna iar. De data asta sunt nervos tare. Ma duc la baie taraindu-mi picioarele. cu ochii umflati de somn incerc sa imi zaresc fata in oglinda. Destul de greu, am uitat sa aprnd lumina. Ma intorc sa aprind lumina, ma lovesc foarte tare cu piciorul in pragul usii, injur. Ajung intr-un final la chiuveta, cu greu imi spal fata si gura, cu greu ajung in dormitor, cu greu ma imbrac. Mi-e foame dar nu am timp sa mananc, este foarte tarziu iar voi pierde rata. Inca o zii flamand. Ies afara, un frig necrutator imi strapunge blugii care imi adapostesc picioarele abia iesite din plapuma. Ma indrept agale catre statie, ma uit la ceas, 6:50 (la ora 7:00 incep programul), cand realizez ca rata trece pe langa mine "Iar stau jumatate de ora in statie". Ma uit la stalpul din dreapta mea, in varful lui sta cocotat minunatul ecarn care ma anunta data, ora si temperatura. Constat cu stupoare ca sunt -6 grade si ma aflu in mijlocul unei intersesctii unde vantul bate foarte indraznet. Imi aprind o tigara, nu reusesc sa o fumez pe toata din cauza frigului care imi persecuteaza degetele. Dupa cele 30 de minute petrecute in intersectie, apare rata. Lumea se inghesuie sa prinda loc pe scaunele reci. Cu greu reusesc sa imi misc picioarele intepenite de frig si reusesc sa urc. Rata este plina cu barbati de varsta a doua si treia, cu ochii inca aburinzi din cazua alcoolului consumat cu o seara inainte si mirosind puternic a tigara fapt ce ma face sa ma gandesc "Ce mama draculi caut eu printre acesti straini?Oare asa voi ajunge si eu?". Ajungand in dreptul portii unde sa afla locul meu de munca ma uit la ceas. 7:30, nu-i a buna. Ma intalnesc cu o doamna prezentabila imediat ce trec poarta, care imi spune... "Buna dimineata!". Vreau sa spun ca raman prost. Zambind parsiv pe sub mustati ii raspund si eu "Buna dimineata!" pentru a arata ca sunt bine crescut, gandindu-ma doar, doar, de ar aluneca pe gheata scorpia. Concluzia este ca dimineata nu este deloc buna. Intradevar, nu are de unde sa stie ea, dar dimineata nu este buna. Trecand peste aceste aspecte, vroiam sa scriu cu totul altceva in aceasta seara (de rahat). 
De vre-o trei zile sunt foarte nervos. Nimeni si nimic nu intra pe dedesubtul pielii mele pentru a-mi imblanzii apucaturile primitive. Tot de vre-o trei zile am ramas fara idei. Vreau sa zic fara nici o idee, defapt, fara idei am ramas demult. Ma simt foarte obosit si foarte plictisit. Uneori toate aceste stari concentrate in acelasi loc, in cazul de fata corpul si mintea mea, ma duc cu gandul la suicid. Nu va ganditi ca vreau sa ma sinucid, in nici un caz. Doar ca sunt foarte plictisit si ma gandesc ca ar fii interesant sa mor doar pentru a vedea reactiile oamenilor cu care interactionez, stiti voi just for fun. Problema mea este ca m-am  plictisit de toate starile acestea si trebuie, cu orice pret, sa scap de ele. Numai ca nu vad iesirea. Nu o vad. In alta ordine de idei, acest post l-am scris doar pentru ca ma plictiseam foarte tare.
Am probleme!