6:00 telefoanele incep sa sune foarte tare(pentru a ma anunta ca e timpul sa merg la munca). Le inchid. Peste 10 minute suna iar. De data asta sunt nervos tare. Ma duc la baie taraindu-mi picioarele. cu ochii umflati de somn incerc sa imi zaresc fata in oglinda. Destul de greu, am uitat sa aprnd lumina. Ma intorc sa aprind lumina, ma lovesc foarte tare cu piciorul in pragul usii, injur. Ajung intr-un final la chiuveta, cu greu imi spal fata si gura, cu greu ajung in dormitor, cu greu ma imbrac. Mi-e foame dar nu am timp sa mananc, este foarte tarziu iar voi pierde rata. Inca o zii flamand. Ies afara, un frig necrutator imi strapunge blugii care imi adapostesc picioarele abia iesite din plapuma. Ma indrept agale catre statie, ma uit la ceas, 6:50 (la ora 7:00 incep programul), cand realizez ca rata trece pe langa mine "Iar stau jumatate de ora in statie". Ma uit la stalpul din dreapta mea, in varful lui sta cocotat minunatul ecarn care ma anunta data, ora si temperatura. Constat cu stupoare ca sunt -6 grade si ma aflu in mijlocul unei intersesctii unde vantul bate foarte indraznet. Imi aprind o tigara, nu reusesc sa o fumez pe toata din cauza frigului care imi persecuteaza degetele. Dupa cele 30 de minute petrecute in intersectie, apare rata. Lumea se inghesuie sa prinda loc pe scaunele reci. Cu greu reusesc sa imi misc picioarele intepenite de frig si reusesc sa urc. Rata este plina cu barbati de varsta a doua si treia, cu ochii inca aburinzi din cazua alcoolului consumat cu o seara inainte si mirosind puternic a tigara fapt ce ma face sa ma gandesc "Ce mama draculi caut eu printre acesti straini?Oare asa voi ajunge si eu?". Ajungand in dreptul portii unde sa afla locul meu de munca ma uit la ceas. 7:30, nu-i a buna. Ma intalnesc cu o doamna prezentabila imediat ce trec poarta, care imi spune... "Buna dimineata!". Vreau sa spun ca raman prost. Zambind parsiv pe sub mustati ii raspund si eu "Buna dimineata!" pentru a arata ca sunt bine crescut, gandindu-ma doar, doar, de ar aluneca pe gheata scorpia. Concluzia este ca dimineata nu este deloc buna. Intradevar, nu are de unde sa stie ea, dar dimineata nu este buna. Trecand peste aceste aspecte, vroiam sa scriu cu totul altceva in aceasta seara (de rahat).
De vre-o trei zile sunt foarte nervos. Nimeni si nimic nu intra pe dedesubtul pielii mele pentru a-mi imblanzii apucaturile primitive. Tot de vre-o trei zile am ramas fara idei. Vreau sa zic fara nici o idee, defapt, fara idei am ramas demult. Ma simt foarte obosit si foarte plictisit. Uneori toate aceste stari concentrate in acelasi loc, in cazul de fata corpul si mintea mea, ma duc cu gandul la suicid. Nu va ganditi ca vreau sa ma sinucid, in nici un caz. Doar ca sunt foarte plictisit si ma gandesc ca ar fii interesant sa mor doar pentru a vedea reactiile oamenilor cu care interactionez, stiti voi just for fun. Problema mea este ca m-am plictisit de toate starile acestea si trebuie, cu orice pret, sa scap de ele. Numai ca nu vad iesirea. Nu o vad. In alta ordine de idei, acest post l-am scris doar pentru ca ma plictiseam foarte tare.
Am probleme!

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu