Mie nu imi place perfectiunea, asta e clar. Nu imi place pentru ca ar trebuii sa fiu un om moral, un om cu capul pe umeri, bine echilibrat care trebuie sa stie exact cand sa zica nu si cand sa zica da, ca atunci cand esti in vama si esti cu toti prietenii si se face cheta pentru vodka, si tu zici nuuuuu eu nu beau, este imoral, eu sunt un vamaiot pasnic sau te strangi cu un grup de prieteni la cineva acasa si cineva are niste iarba la el si tu zici nuuuuu eu nu fumez este imoral, de ce ai avea nevoie de thc sa te simti bine?!... daca faci chestiile astea inafara de faptul ca esti o persoana perfecta sau ma rog, esti si un mare idiot. Nu ma pune sa exemplific de ce, dar esti idiot! Perfectiunea nu este buna, de ce trebuie sa fiu un om perfect? de ce trebuie sa il ajut pe cel de langa mine cand are nevoie? de ce sa nu mananc in exces? de ce sa nu pierd noptile? de ce sa nu fumez? de ce sa nu injur daca asta vreau? de ce, de ce, de ce, de ce? ca sa fiu un om perfect si un om bun la suflet si sa ma ia Doamne Doamne la el acolo sus in gradina lui perfecta cu floricele perfecte si toate chestiile perfecte???. Ei bine nu. Eu nu vreau sa fiu perfect, si nici nu vreau sa ajung la Doamne Doamne sus acolo pentru ca Doamne Doamne nu exista cu adevarat, este un fel de Mos Craciun sa zic asa.
Acum. Daca perfectiunea inseamna, o insula pustie cu o vila mare mare, cu un camp de iarba, cu multe frigidere de bere pusa la rece, cu o armata de gagici dispuse sa faca orice si un seslong pe care sta inscriptionat numele meu placat cu aur,....... in cazul asta voi sterge cu buretele ce am scris mai sus si ma voi pensiona!
P.S: "Poa' sa faca astia si zgarie nori in vama, eu tot in santz dorm!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu